E usor sa-ti intinzi aripile si sa inveti sa zbori. E placut sa inchizi ochii si sa te vezi sus, pe cele mai inalte culmi. Ce e trist, este ca atunci cand deschizi ochii observi ca nu mai ai nici aripi si nici nori in jurul tau. Iti simti picioarele atingand pamantul, parca te scufunzi, nici macar nu te poti misca, esti una cu pamantul si din pacate singurul mod pe care il ai pentru a te elibera este sa inchizi ochii din nou.
Iti doresti atat de mult asta, iti doresti sa nu mai curga atatea lacrimi sa nu te mai doara sufletul atat de tare ... daca inchizi ochii toate astea vor disparea.
Da, dar la un moment dat va trebui sa-i deschizi din nou.
Nu stiu ce ma doare mai rau ... sa imi tin ochii deschisi si sa vad cum timpul trece prin fata mea si nimic ... nici rugaminti ... nici promisiuni... nimic nu-l incetineste, si eu raman la fel ... pe aceeasi treapta si nu pot urca ... sau sa inchid ochii, sa las realitatea sa fuga de mine, ca mai apoi sa ma lovesc din nou de ea. Nu as suferi mai mult? Nu m-ar lovi mai rau sa vad ce pot fi ... si ce sunt eu de fapt?!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
O seara minunata!
fiecare dintre noi avem vise,dorinte,numai ca realitatea este alta,mult mai amara si mai trista....
Trimiteți un comentariu